luni, 12 decembrie 2011

Creatie

Sincer?... nici nu stiu de ce mi'am denumit "capodopera" creatie. M'am aruncat cu capul inainte cautand adevarul. Stau intinsa pe spate, il ascult pe el cum canta la chitara, un cantec trist. Imi intorc obrazul de la privirea ta, esti inutil. Incerc sa'mi dau in cap cu problme inutile in locul zambetului pe care ar trebui sa'l am necontenit. Sincer? Am mintit. Stau intinsa pe spate, imi curg lacrimi, SUNT inutila. Imi intorc obrazul de la prvirea ta, sunt inutila. Imi e dor si doare. Hai intreaba'ma de ce? Nu stiu. Stiu ca mi'e dor de tine si ca doare... ce? nu stiu. Esti nou in viata mea, esti un tanc blindat rusesc in viata mea. Destul de puternic sa imi sfarame zidurile, dar eu am strategii mai ample si mai complexe. O sa te prind intr'o ambuscada. Nu te voi rani prea rau, ci doar o sa'ti ofer un sarut. Cateodata mi'as dori sa fie totul asa de simplu, cateodata as dori sa mearga totul asa cum vreau eu, dar ador totul asa cum este, desi stiu ca la urmatoarea abatere voi fi doborata.Sper sa nu mai fiu experimentul nimanui, sper sa ma pot ridica singura, sper sa nu pleci. Ati abandonat in desert, fara apa, fara mancare, fara nimeni, ati lasat suflete ratacite intr'un ocean de nisip fara sa va pese macar un pic de ruinele cladirilor topite de fosforul scuipat de voi. Ati pornit razboiul cu sufletul lor, aproape le'ati distrus, dar inca raman in picioare, inca putin. Un razboi aspru, rece cu un fundal destinat distrugerii: cladiri daramate, omeni tipand fara ca nimeni sa'i auda decat eu. Toti sunt unul si unul sunt toti. Nu mai distrugeti, construiti. Construiti ceea ce ati distrus.

marți, 8 noiembrie 2011

Pune'ti gandurile in ordine si ... alearga

Stau plictisita pe o banca intr'un oras mort. Astept sa vina, dar cred ca voi ramane singura. Nimic nou. Astazi sper ca nu voi astepta cu orele venirea cuiva pe care nici nu il cunosc.
Fiecare propozitie e precedata de o privire apasatoare si trista. Astept fara raspuns. E deja fumata treaba. Singurul meu partener e Stanescu, statuia lui care nici macar nu ma priveste. Un chip bine delimitat, cutat de ridurile tristetii, sprancenele proeminente intr'o privire de om cult. Eu nu sunt culta, sutele de carti citite nu se rezuma nici pe departe cu miile sau sutele de mii citite de un om cult. Dar ce inseamna sa fi cult? Sa sti matematica si romana, sa scri formule la chimie sau citate la filozofie? Sa citesti mult sau sa pierzi nopti cu probleme legate de viata? Stiu ca Δ=b2−4ac, dar formula vietii care e? infinit - si mai mult infinit? Sau poate b2= anii in cultura, a= noptile pierdute si c= toate problemele inutile ale mintii. Oricum imi va da cu minus.
Problemele pe care mi le pun nu vor face sa vina mai repede, ci doar sa pierd timpul.


De ce pierd timpul? Voi pleca!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Prieteni

Adi
Azi sunt vesela...am tot dreptul sa zambesc si cu un motiv bine intemeiat...zambetul prietenilor mei. Toti zambesc si toti au stilul lor propriu, care te inveselesc si te trezesc la o realitate lipsita de griji. Toti sunt uniti si toti incearca sa dea tot cei mai bun pentru persoanele la care tin. Ii ador pentru simplu' fapt ca intotdeauna, daca ai nevoie, ei vor fi acolo, indiferent de situatie. Ii ador pentru cum sunt ei, pentru cum gandesc.
Sunt trista, obosita si plictisita de viata mea sub sistemul comunist sovietic, imi eliberez mintea si tot ce vad sunt zambetele lor incercand sa ma faca sa rad, imbratisarilor lor care sa ma incurajeze si cuvintele lor calde care sa ma faca sa uit de toate, incercand sa ma gadile chiar daca eu nu ma gadil. Ii ador pe toti pentru toate detaliile mici care conteaza cel mai mult. Le multumesc pentru ca ma iubesc si ma respecta necontenit.
Andrada
Visul meu de o viata este sa am o familie a mea, sa am grija si sa se aibe grija de mine, sa zambim toti, sa ne strangem toti, sa ne distram, sa traim viata ca si cum ar fi ceva bun. Sa uitam de tristete, de probleme si de orice alte lucruri care ne demoralizeaza. Sa ne sprijinim si sa dam tot ce e mai bun din noi.
Inca un motiv pentru care imi iubesc prietenii, pentru ca sunt familia mea, ei au grija de mine, ma sfatuiesc, ma ajuta cand am nevoie si nu ma lasa singura indiferent de toate.
Am o familie numeroasa si ii iubesc pe toti mai mult decat orice.


Ada, Andy, Tzili
Ada & Me


Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.

Dragostea este spaţiul şi timpul măsurate cu inima.

marți, 27 septembrie 2011

Doar...tu

Pagina alba. Blackout. Gol. Van. Nimic.

Filozofez. Azi vreau sa fiu un filozof foarte intelept. Imi doresc sa deschid usile incuiate ale inimii tale (trecut-prezent-viitor). Mai ales viitor, as vrea sa pot sti tot dar trebuie sa ma resemnez cu jumatate, premontiile care sunt bine agatate in colturile mintii mele. Ma deschid si ma inchid complet, mi'e teama; de tine, de mine, de sufletul meu. Ma ascund sub ruinele inca daramate in subconstient, te astept sa apari. Urasc cand intarzii, cand te pierzi prin versurile poeziilor mele. Imi e teama ca nu vei mai veni. Astept in van, in dor, in spaima. Lacrimile nu se mai opresc, tot ce ma inconjoara imagini, sunete, ganduri imi amintesc de mine, de tine, de noi. Mintea mea e blocata de sentimentele tale, nu poate intelege de ce inca visez la vise neimplinite in care tu esti totul si totul sunt eu, de ce inima mea e a ta si tu nu o sa fi al meu.
Ingerul meu s'a sinucis azi, am ramas numai eu cu demonii mei. Raiul s'a transformat intr'un infern plin de aripi de ingeri frante, insangerate, mutilati de timpul care trece fara tine. Sufletul, inima, mintea, toate plang dupa paradisul adus de tine. Unde esti? Visam la viitor, la noi, la ei. As vrea sa te trezesti, sa ma privesti, usor pe spate, sa te cuprind intr'o imbratisare blanda. Fara tine, paradisul meu a coborat in infern. Oricat ar suna de fals, de siropos, e adevarul ascuns in mine. M'am transformat intr'un inger cazut, ce plange cu lacrimi de sange, cu aripile zdrobite de greutatea aruncata de mainile tale fara mila.
Am realizat fiecare lucru care l'am gresit, am stricat tot, mi'a fost teama de inaltimi, dar niciodata nu mi'a fost teama sa ma arunc. Sufletul imi e plin de regrete, lacrimi de sange imi curg, iti scriu...iti scriu pentru a... demonstra ca... Te iubesc!

vineri, 23 septembrie 2011

Let's do it Romania!

Salut, dupa un timp in care s'au intamplat multe chestii in viata mea  nu am mai apucat sa scriu nimic, revin in forta cu un "mic" proiect inspirat dupa estonieni [http://www.youtube.com/watch?v=A5GryIDl0qY&feature=youtu.be], Let's do it Romania.
Ce e "Let's do it Romania!" defapt?
-> Let's do it Romania! Este un proiect organizat de Asociatia EcoAssist;
-> Este un proiect "verde" sau cu alte cuvinte de indepartarea gunoaielor.
De ce sa participi?
-> Curatand mediul vom da un exemplu celor ignoranti, o societate mai deschisa un mediu mai curat.
Cand? Unde? Cum? Cat?

-> Cand?  24 septembrie 2011;
-> Unde? Te poti inscrie la centrul cel mai apropiat de recrutare, acolo vei fi instruit cu privire la locul unde vei realiza curatenia [https://sites.google.com/a/letsdoitromania.ro/puncte-de-inregistrare/puncte-de-inregistrare] <- poti cauta aici;
-> Cum? Poti merge la centrele de recutare sau te poti inscrie pe site'ul oficial [http://www.letsdoitromania.ro/];
-> Cat? Curatenia incepe de la 08:00 la ora 15:00.


* Nu fi ignorant, e mediul in care traim; deschide'ti mintea si fa ceva pentru societatea asta in care nimic nu se schimba dar eu si tu putem sa fim altfel, putem sa schimbam tot ce merge pe dos. Tot ce stim sa facem este sa distrugem, hai sa facem o munca in echipa si ceva folositor! Ridica'te, rupe'ti cateva ore inutile, pierdute aiurea oricum si fa ceva pentru mediu.


* Blog'ul unui super om [ma' English teacher] de la care puteti invata super multe chestii [http://razmacovei-mrwitty.blogspot.com/] <- liderul nostru in proiectul "verde"

duminică, 8 mai 2011

Dra..gos..tea

Heeei...buna iubitule, uite m'am gandit sa'ti scriu....sper ca nu te deranjez, stiu ca esti ocupat acum dar vreau sa iti spun cat de mult te iubesc. Vreau sa iti mai spun, ca de fiecare data cand esti suparat ridica privirea si priveste'ma in ochii.... o sa vezi dragostea mea si macar te va face sa zambesti usor. Esti barbat, barbatii nu plang decat uneori...nici nu vreau sa plangi, vreau sa zambesti....stiu ca ti'e greu sa iti arati sentimentele, nu esti genetic structurat....toti au avut de vantat, de luptat, de inventat...nu e specific barbatesc...dar tu imi soptesti mereu ca ma iubesti... primavara mea incepe cu tine...soare, caldura tot ce e in ochii nostrii cand ne privim...totul este gol fara tine...prima dragoste nu se uita...si nu se pierde...niciodata...si mai vreau sa iti spun cat de dor imi este de tine, si ca voi fi mereu a ta...mi'e dor si doare...ca nu esti aproape...mi'au secat cuvintele, gandurile
....dar totul are rost fara sa sti....cand voi fi inseamna ca m'ai dorit...si voi fi acolo de fiecare data cand ma vei striga, orice ar fi....tot atatea versuri si cuvinte...dar ma intrebi ce e dragostea din punctul meu de vedere...o sa'ti raspund e o pereche de pantofi....in care jucam rolul de romeo si julieta eu romeo si tu julieta... asta'i povestea a mea, a ta, a oricui...stelele care cad nu pierd, se duc spre un alt cer. Iubitule, ridica'ti privirea catre cerul instelat si alege o stea... si voi privi si eu si voi alege o stea, cea mai frumoasa, mai stralucitoare...pe tine. Iubi... ca 2 copii mici ne tinem de mana suntem inocenti, veseli, zambitori ... dragostea noastra pura...ne iubim chiar daca nu ne vorbim e suficient sa ne uitam in ochii nostri... pierdem timp inutil doar privindu'ne...numai tu....fara tine nu mai e nimeni langa mine in noaptea grea...ce sa iti mai zic?....astept clipele in care te pot lua in brate, iti pot saruta buzele, te pot simti aproape....capul sus, zambeste, fara regrete...


Iubeste-ma cand o merit cel mai putin, atunci am nevoie cel mai mult.

luni, 4 aprilie 2011

Infinit si finit

- Va intereseaza ceva anume?
- Ehh, cu regret, va anunt ca pe mine nu ma intereseaza nimic si totul.
- !!!
- Da ce te tot miri? Ma intereseaza nimic si totul, e atat de greu de crezut?
- Nu, nuu este logic, e o nebunie!
- Nu, nu sunt nebuna, sau sunt da' nu vreau sa recunosc. Uhm, cred ca te'am bulversat si te'am limpezit.
- Nu mai inteleg nimic!
- Cum? Nu intelegi nimic? Da nu'i bai, totul este atat de clar si in ceata.
- Pai e clar sau in ceata?
- Da daa, e adevarat si fals. Crezi ca mint si spun adevarul.
- Eu chiar nu mai inteleg nimic.
- Hai ca asta e chiar culmea, nu intelegi? Totul este atat de usor si greu.
- Dar, nu merg impreuna.
- Cum adica nu merg impreuna? Ba uite ca se potrivesc si se nepotrivesc, ah cred ca nu asta e termenul, in fine nu ma intereseaza si ma intereseaza.
- O sa imi pierd mintile, nimic nu e logic!
- Ba da totul este logic, suntem nebuni cand iubim si normali cand uram, suntem in ceata cand iubim- vedem doar persoana de la 2 metrii care este persoana iubita- si vedem clar cand uram, spunem adevarul cand exista compasiune si mintim ca sa ne ascundem, ne intereseaza totul cand suntem egoisti si nu ne intereseaza de nimeni si nimic cand iubim, 2 se potrivesc cand se iubesc si cand nu se potrivesc nu'si mai vorbesc.

sâmbătă, 19 martie 2011

Scrisoare catre cititor

Imi calc pe orgoliu si te salut micule scriitor. As vrea sa iti spun cat respect incape intr'un neuron, dar ma blochez. Crezi ca daca te comercializezi cu scrierile tale esti tare, prostii. Te inseli, nu o sa fi cu nimic mai bun decat un blackout in minunata noastra memorie. Dragule cititor iti sunt recunoscatoare pentru cele 10 secunde pierdute din viata cu clicku' vietii pe linku de la status sau de pe orice site, so iti multumesc si te invit sa citesti un mic monolog.

Uitati'va la voi...totul vi se pare greu, dar daca ati privi doar spectatori ati avea solutii la toate problemele celorlalti. Incercati sa va puneti in locul lor, sincer nu veti putea...putini reusesc...doar cei care lasa orgoliul si egoismul la o parte...incercati doar sa iesiti invingatori dar cu scopul de ai ajuta pe ceilalti...voi vreti sa demonstrati cat de bun sunteti...e doar o problema de timp pana cand veti realiza asta si atunci va fi prea tarziu...lasati problemele in van crezand ca vor trece de la sine dar vor ramane si se vor agrava...putini dintre voi vor avea curajul sa infrunte problemele...nu e vina voastra, stiu, e a parintilor si a societatii in care traiti...voi nu vedeti ca toti vor sa mergeti pe tipar?...toti vor sa fiti niste roboti...fara un strop de libertate nu veti reusii...incercati sa iesiti dar nu pentru reusita voastra ci pentru cei de langa voi...ei nu va vor asculta, vor profita de bunatatea si inteligenta voastra, si va vor indoctrina. Nu va credeti inutili, nu renuntati fara sa luptati...va fi greu dar ca trebui sa mergeti cu capul sus...dati'le clasa, aratati'le ca mintea voastra nu are colturi, aratati'le ca sunteti cu mult mai buni decat sunt ei...nu va intristati la cuvintele mele, doar memorati'le...luptati si veti reusi si veti fi cu mult mai buni.

marți, 15 martie 2011

Teama

Camera e goala. Sufletul e gol si el. Te vad, te aud dar...nu te simt. Ura imi creste in vene, pulseaza. Intr'un amalgam de sentimente induse si inutile...ura, dragoste, nepasare, egoism...tu esti in centru problemelor inexistente. Te zbati, din camasa de forta mult prea stransa, iti rupi toate sentimentele, dar sufletul ramane, se ridica in universul paralel creeat de mine. Urli, prin ceea ce numesti inima incatusata, iti rupi toate cuvintele, dar sufletul ramane, se ridica in lumea creeata de mine. Zambesti, ura iti surade din interiorul abisului de negura, iti rupi dragostea, dar sufletul ramane, se ridica in lumea creeata de mine.
Traiesti intr'o lume construita de mine, cu imperfectiunile tale si legile mele care te dezorienteaza si te mint. As vrea sa ma mint dar, cu fiecare rasuflare ma apasa tot. As vrea sa te tin aproape, as vrea sa te cuprind intr'o imbratisare. Ti'e teama, cu un ochi rece ma ignori.
Mi'am proiectat lumea in cele mai intunecate colturi ale mintii, cladiri pe jumatate daramate de urletele mele ce te distrug, rauri insangerate de rubinul lichid din inima sfasiata, oameni mutilati pe viata de privirile pline de ura.
Caractere pline de egoism, indiferenta, ura, nepasare imi intra pe sub piele. Picaturi de sange imi curg din ochi, un portal catre sufletul ce plange necontenit. Ma inchid in mine pentru a pastra raurile, pentru a te pastra in lumea mea plina de urmele razboiului...urme de fosfor ce se ridica in vapori toxici ce ii inhalezi. Te pierzi printre daramaturile, cadavrele lumii mele. Esti singur...intr'o lume goala, plina de non'sensuri, te temi...te afli in lumea mea.
Doar un lucru e cert, un lucru imi tine lumea si colapsul total se amana...te iubesc!

duminică, 27 februarie 2011

Juramant

Aburi de alcool mi se urca in creier, ma ametesc si ma amortesc. Ma simt inutila si slaba, te vreau langa mine. Privesc cu o plictiseala apasatoare, ma gandesc la dansul pervers al amintirilor mele. Vreau sa te strang in brate, sa iti ating pielea. Vreau sa te sarut, sa te aud.
Un sarut pe obraz...apoi pe buze...usor te intinzi pe gat, te joci cu multa tandrete. Iti simt respiratia calda pe pielea mea si te sarut inapoi. Mii de amintiri imi curg si te vreau si mai mult. Te apropii cu atat tandrete si cu atata joc, incat tresar. Imi prinzi gatul cu bratul tau puternic, ma protejezi. Mainile tale profane cauta un loc paradisiac pe care il vor gasi. Sufletul se imbina cu dorinta si placere. Fiecare gest imi e pura dragoste, tandrete o atingere de Midas magic.
Un singur legamant ceresc al sufletelor noastre si unul pamantesc legat de trupuri. Iubirea noastra necontenita se intalta in ceruri de mult apuse si le deschide. Suflete pereche ce se bucura, petrec ca s'au gasit...asa suntem noi. Ne iubim cu atata patos si cu atata dor incat....universul ni se pare marginit...in colturi sentimentele de ura.
Iubitule iti jur dragoste eterna. Jur sa fiu asa cum ar trebui sa fiu, o sa te inteleg si o sa te respect. Jur sa iti fiu alaturi la bine si la rau. Jur ca nu am sa te dejamagesc niciodata, cu voie...iar de va fi fara voie voi cere iertare. Jur ca iti voi fi fidela. Jur ca tot ce v'a fi al mei v'a fi si al tau. Jur sa te iubesc pana moartea ne v'a desparti si dupa.

Te iubesc!

joi, 3 februarie 2011

Introducere

Bun venit pe taramul nimanui, unde sentimentele alterneaza, unde jocul de lumini iti intra in suflet si ti'l pateaza. Esti intr'un loc unde nu ar trebui sa iti fie teama sa pasesti pe cararile intunecate, dar ar trebui sa iti fie teama sa privesti stelele care te atrag si te arunca in plasa de amintiri. Esti pe taramul meu, iti e teama de mine si ma ignori. Priveste in jur si priveste'mi lumea. Copacii goi de amintiri isi inting crengile spre tine, te impedici de sentimentele de ura din pietre, iti cade cerul de gelozie in cap. Tine minte odata ce ai intrat nu mai poti iesi, decat daca ma infrunti. Poti fugi, dar nu te poti ascunde. Sentimentul de incertitudine imi da energie, ura ta ma bucura, frica ta imi e pura dragoste. Crezi ca vei scapa usor...dar te inseli amarnic...te voi cauta si te voi gasi...dar cel mai rau te voi distruge. Fata naiva, timida, buna se transforma in Ronwe, in demonul iubirii. 

joi, 13 ianuarie 2011

Iluzie provizorie

Suflet ratacitor sunt
Ura prin vene imi curge
Cu speranta mea
Munti ii cutremur
Apele le despic

Dar oare pentru ce...
O lacrima imi curge
Pe obrazu-mi lin
Si durerea-mi e alinata
De al tau glas

Dar tu cine esti?
Oare tu esti?
Da...tu esti cel care
Sprijinul mi-l acorda
Fericirea mi-o acorda

Dar tu nu oare...
Totodata si cearta si regrete aduci
Dar totusi sufletu-mi infloreste
Si fericirea odata cu suspinul
Contopindu-se, ma cuprind
Incet, incet...

In ochi mei iubitule
Cu dragoste oarba in suflet
Ma aprind usor
Sunt atat de fericita
Ca faptura mie mereu aproape

marți, 4 ianuarie 2011

Sfarsit....

"Sfârsitul a venit fara de veste.
Esti fericita?"


Gandul tau a renuntat la gandul meu. Mainile tale le'au dat drumul alor mele. Inima ta nu mai bate pentru mine... inima mea a incetat sa bata. Sfarsitul a venit fara de veste. Esti fericit? Ai renuntat la mine... mi'ai spus si mi'ai aratat. De ce? Ai vrut sa iti dau ce e mai viu din tine si am refuzat...mi l'ai smuls. M'ai smuls si pe mine odata cu el.

-Buna! Ce faci?
-Servus! Uite ma gandeam.
-La ce?
-De ce a trebuit sa faci acea greseala? De ce mi'ai rupt sufletul in milioane de bucati si acum incerci sa cosi cu ata transparenta?
-Regret...
-Si atat?
-Imi e dor de tine...tu de ce nu m'ai ascultat?
-Am avut mii de probleme pe cap, si credema vroiam sa te ascult din tot sufletul dar mereu aparea cate o problema.
-De ce nu mi'ai spus?
-Nu vroiam sa te apas cu prostiile mele.
-Cum poti spune asta?...cand eu te iubesc...si ma apasa mereu cand te vad trist.
-Nu stiu. Asta te'a deranjat la mine?
-Da. Mereu ai iubit alte lucruri mai mult decat pe mine.
-Da stiu.
-De ce faci asta?
-Ca sa nu fiu ranit...sa ma protejez.
-Asta vrei sa imi spui ca am stat in minciuna, in regret, in ura si in egoism?
-Nu stiu.
-Spune da sau nu.
-Te urasc pentru asta.
-...
-Ma mai iubesti?
-Nu. (Da)
....2 luni....
-Ma mai iubesti?
-Da. Logic!

joi, 30 decembrie 2010

Semn de intrebare

Stau pe scaun si ma doare coloana...ma gandesc la neant...respir aerul cald din camera...si imi e dor. Vreau sa ma machez ... imi scot trusa de machiaj din geanta ca si cum as scoate o amintire din miliardele de amintiri amestecate...imi deschid mini-gentuta si scot tot, ca si cum as alege amintirea de dor si as vedea de fiecare data cand mi'a fost dor...aleg pudra cu oglinda 2 in 1...ca si cum as alege'o pe ea care ma inconjoara cu 2 personalitati. Pentru prima data ma dau cu pudra pentru ca vreau sa fac ceva nou...ma uit in oglinda si vad ochii obositi si rosii...in ei vad negura, vad negru....ma gandesc cu atat patos ce sa aleg in continuare si ma hotarasc sa iau creionul negru de ochi sa creez o linie a abisului in sufletul meu. In timp ce linia negra se formeaza ma gandesc la miliarde de lucruri, dar ma linistesc. Un ochi apoi celalalt; simetrie...niciodata nu e cum as vrea...tot trebuie ceva sa fie gresit. Ma las purtata de simetrie pentru cateva secunde suspendate in aer, si realizez ca voi strica mai mult...las creionul jos. Ochi de araboaica...siret dar trist, iubitor dar cu o mica stralucire de durere. Rimelul...negru...plin de perisori mici cu o pasta ciudata...sunt detaliile pe care incerc sa le ascund si sa le accentuez in mintea mea, vreau sa le uit dar ceilalti vad si imi amintesc de ele. Incerc sa nu fac abuz de prea multe detalii...mai multa pasta...deci mai multe probleme. Vreau sa ma inseninez...vreau sa am fard de pleoape alb-roz...o culoare semi-pura...vreau sa imi purific mintea cu non-sensuri. Intind pe pensula mica de 2 ori mai mult praf rozuliu....o parte imi cade o parte ramane apasator. Sterg usor surplusul si micile pete de creion din mintea mea. Linia neagra e usor acoprita de tentele de roz si se sterge lin. Calm total...ma simt frumoasa. Asez toate inapoi unde au fost...imi amintesc de buze...de atingerea buzelor tale, imi pastrez strugurelul ce candva ti'a atins buzele. Am ales din mini-gentuta pe ea si pe el, am nevoie de amndoi pentru a fi tot...imi curat usor buzele crapate de atatea apasari. Aleg o culoare inchisa, pentru ca port doliu; persist cu culoarea mai mult decat deobicei, azi am negura in ochi. Un roz infantil se sacrifica, la fel exagerez. Pun o coala cu culoare pura intre buzele sangerii si las o urma vizibila in subconstient si o culoare suava pe buze...strugurelul mirosind a cirese amare care odata ti'a atins buzele mi le ainge pe ale mele cu o urma de conflict. Din culoarea sangerie a ajuns o culoara pala putin apasatoare...dulce. Un ultim retus de stralucire in intunericul plin de fum si ma opresc. Ma gandesc.

Joc teatru...oare a fost o piesa?

miercuri, 29 decembrie 2010

De ce?

De ce m'ai sarutat?

1 erai prea drogat?
2 pentru ca vroiai?
3 faci asa si cu alte fete?
4 pentru ca stiai ca asta vreau?
5 pentru ca te'am obligat eu?
6 pentru ca iti era dor?
7 pentru ca imi era mie dor?
8 pentru ca asa ai crezut ca vrem amdoi?
9 pentru a ma determina sa am incredere in tine?
10 pentru ati urma gandul, eu fiind jumatatea gandului tau?
11 pentru ca asta visai sa faci, dar in realitate nu?
12 pentru ca vroiai sa imi demonstrezi ca tu ai grija de mine?
13 ca nu vroiai sa faci asta, dar a fost o lupta intre ganduri?
14 ca ai facut asta pentru a'mi demonstra ca faci orice pentru a ma simti bine?
15 pentru ca iti era dor de buzele unei fete?
16 pentru ca iti era dor de buzele mele?
17 pur si simplu vroiai sa ma ridic si totul sa devina la normal, crezand ca asa ma vei determina sa ma ridic?
18 pentru ca iti era dor sa ma simti aproape?
19 pentru ca iti era dor sa simti o fata aproape?
20 pentru ca vroiai sa imi demonstreiz ca obtii totul?
21 pentru ca vroiai sa vezi daca te sarut inapoi?
22 pentru ca defapt vroiai sa crezi ca faci asta, dar doar intr'o fantezie?
23 pentru a'mi arata ca ti la mine?
24 pentru a'mi arata ca sti ca tin la tine?
25 pentru a'mi trezi dorinta?
26 pentru a'ti trezi propria dorinti, te'ai folosit de scanteia mea?
27 pentru ca asta era un mod de a evada?

 Mii de motive imi ating mintea in cele mai intunecate colturi, dar tu esti in centrul mintii mele.
27 - ziua mea & cifra de destin (527)
27 - cifra ta de destin (297)

Gandul Tau


Imi inclin usor capul pe spate, sub mana ta grea ce deabia il mai sustine. Inchid ochii si visez la ce a fost,  sunt prea concentrata sa’ti simt miscarile,  atingerea ta pe obraz ma trezeste mereu. Ma saruti....dar eu nu te sarut inapoi....as fi vrut atat de mult,  dar nu sunt ....cu fiecare atingere as fi vrut… cu atata ardoare sa'ti cuprind obrajii si sa te sarut,  dar nu...sunt jumatatea gandului tau si  nu pot face asta, desi in subconstientul tau asta vrei sa fac,  iar  in al meu la fel.
De ce ma saruti?
Poate pentru a’mi demonstra ca imi poti oferi siguranta? Pentru a’mi arata ca ti’a fost dor de mine? Pentru faptul ca vroiam asta? Pentru ca pur si simplu vroiai sa ma ridic? Pentru ca....?
Si da,  vei spune:  " esti jumatatea gandului meu,  ar trebui sa sti de ce",  dar iti voi raspunde ferm : "tu nu esti atotstiutor,  nu sti fiecare detaliu,  fiecare lucru din tot,  asa nu stiu nici eu...sau stiu,  dar vreau sa aud,  sa imi intaresc bazele teoriilor mele"
Cu fiecare secunda cu tine in gand ma distrug dar  ma si  reconstruiesc.  Asta e placerea de a sta cu tine,  de a te imbratisa,  de a’ti arata cat de mult te iubesc.  Dar si caramizi cad...cand spui lucruri pe care le asunzi in spatele unor usi inchise.
Nu uita... sunt jumatatea gandului tau...o proiectie a mintii tale...spune’mi daca ma insel si imi retrag tot si o sa dispar...nu mintii  doar pentru a ma tine apoape,  desi n’ai putea mintii ca de asta ma ti aproape.
Un lucru nu ai inteles...eu voi fi mereu acolo...fie material,  fie in mintea ta. Te iubesc prea mult sa imi dau drumul din imbratisare, imi e teama de asta pentru a nu te pierde,  te vreau in siguranta in gandul meu.
Inca o data nu uita...citesc hieroglifele din subconstientul tau pe care numai tu le sti a le descifra foarte bine, iar  eu pentru a afla ma chinui si cu fiecare reusita, un pas mai aproape.
Gandul tau...

marți, 7 decembrie 2010

Drog

"Esti ca un drog. La inceput am avut senzatia de euforie, de abandon total. Apoi a 2'a zi, am vrut mai mult. Inca nu era un viciu, dar imi placea senzatia si imi imaginam ca o pot tine sub control. Ma gandesc la el 2 minute si uit de el 3 ore.
 In scurt timp m'am obisnuit cu el si am inceput sa fiu complet dependenta de el. Acum ma gandesc la el 3 ore si il uit 2 minute. Daca el nu e langa mine, incerc aceleasi senzatii ca la un drog obisnuit, cand nu'mi obtin drogul. In acest moment, asa cum drogatii fura si mint ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si eu sunt dispusa sa fac orice pentru el."
"Ma simteam broasca raioasa si tu ma transformasei in printesa, cum ai plecat am redevenit broasca raioasa."
De ce ai ascuns infernul in miezul paradisului? De ce iti baricadezi inima in spatele unor ziduri betonate?
Stiu ca dragostea defapt e doar un pod peste o apa tulbure, la capetele podului stam noi. La cea mai mica furtuna, caramizile incep sa cada si la un moment dat podul se darama, dragostea dispare. Exista cateva posibilitati insa... sa reconstruiti impreuna podul, sa fugiti unul de altul sau unul dintre voi sa innoate  in apa tulbure cu riscul de a se inneca. Asta am facut eu si m'am innecat, inca imi innec amarul intr'o ceasca de cafea in mana si tigara in cealalta privind spectatoare la lumea inconjuratoare; inchid ochii respir si ma linistesc, apoi ii deschid iar si privesc minuntata spre lumea care trece pe langa mine involuntar. Pana si tu treci, si te privesc cu atata dor ascuns, si cu lacrimi in ochi. Vreau sa te strang in brate sa las ceasca sa sting tigara si sa ma apropii cu pasi marunti sa te strang sa'ti simt inima batanand langa a mea.
Inima mea bate pentru a bate a ta, e singurul motiv pentru care pur si simplu nu mi'o smulg si nu o arunc in mare.


Te iubesc! <3

joi, 2 decembrie 2010

Amalgam

Deschid ochii si te privesc cu irisul obosit si plin de griji,
Ochi injectati de nervuri ce clipesc si se lumineaza

nu vad decat lumina goala, si intuneric plin de inteles
ce se contopesc in griuri greu de inteles

Privesc cu dezgust in oglinda manjita de stropii sariti
Ma gandesc la tine pasare Pheonix cu a ta dorinta

la tine, tu ce renasti zbatandute dupa firul de viata din cenusa udata de lacrimile celor morti,
numai ca sa mori si tu ca ei in lacrimi de sfarsit

Nu uita ca si lacrimile celor morti amare sunt
Intr'un amalgam de stari, tu te distrugi

nu ma distrug, ci caut izbavire
izbavire in lacrimi si cenusa caci doar ele au raspunsuri ce le caut

Priveste'mi dosul palmei si negura din ochi, priveste'mi unghiile si ranile din suflet
Pasare Pheonix care arzi din propria'ti cenusa pentru a renaste, te sacrifici

eu nu ard ci ma inec in cenusa lumii
ce se mareste necontenit

Iubitule...deschide ochii priveste'ma, priveste'te, priveste'ne
Cutia de chibrituri se ingusteaza si urlu in sufletul meu

iar eu ingan in urletele tale
vorbe de dorinti si de visare

Cuprinde'ma...imbratiseaza'ma...saruta'ma
Mi'e dor, si vise se spulbera in focul de amintiri

visele se ard in dorinti profane ce ne consuma
si ne sfarteca esenta in parti disparate ce se uita in eter

Mi te darui in ale mele brate si visezi la vise nesigure
As vrea sa iti soptesc, as vrea sa te ating, as vrea sa te iubesc

dorintele tale ma omoara, soaptele ma mutileaza
dragostea ma transforma in cenusa

Vocea'mi ragusita te adoarme si te atrage in plasa cosmarului etern
Iad cu focuri aprinse si suflete pisate, iris rosu...

si devin nimic

Deschid ochiii...Realitate


 Pretendent Luciferic & Kitty

marți, 23 noiembrie 2010

Manifest II

Totul decurge normal...aceleasi dimineti matinale, aceeasi graba, acelasi zambet, pana realizez ca totul este scrum. Un disper se aseaza acolo unde candva era un zambet larg de fericire. Imi privesc ochii injectati de tristete in oglinda manjita de stropii nevinovati sariti de pe mainile mele.
Deschid ochii larg si ma privesc cu dezgust, muscandu'mi buzele pentru a nu plange, ma inchid in mine pentru o secunda. Sunt aceeasi fata cu aceleasi conceptii cu radacini de mii de metri, incerc sa inchid ochii si atunci te pot vedea, dar e o imagine de cateva secunde si dispari iar, si iar suspin usor pentru a nu auzi oglinda durerea mea.
Am uitat de mine, m'am pierdut intr'o zare de mult apusa, te vreau aproape, ma gandesc cum ar fi sa fi din nou al meu, dar nu mai sunt atat de sigura ca mai vreau sa vi, vreau ca amnezia mea totala sa imi stearga durerea si sa imi pastreze amintirile.
Sfarsitul a venit fara de veste...priveste'ma iubitule te rog, tine'ma de mana te rog, saruta'ma te rog, nu pleca....nu pleca...sufletul imi urla in piept, si tu nici macar nu il auzi...dar vocea ta, de pasare Pheonix care arzi in propria'ti cenusa pentru a renaste, te sacrifici si imi soptesti ca totul e bine, imi spui sa incid ochii sa respir adanc si sa iti daruiesc clipele pe care le'am pentrecut cu el, clipele mult iubite pe care le detest...clipele pe care vreau sa le retraiesc, clipele noastre.
Am avut incredere, te'am iubit dar pasarea Pheonix imi spune "ai fost o proasta".

vineri, 19 noiembrie 2010

Manifest...

Partea I

- Buna, ce faci?
- Uite fara chef, merg la scoala.
- Nici eu nu am chef de scoala, facem ceva?
.............................................................................................................................................
Partea II

- Ce ai acolo?
- Un cadou pentru tata...a fost ziua lui (o inima prinsa in bolduri, credinta si vorbe) ("Pentru ca suntem lefteri si pentru ca Te Iubim").
- Ce calumea! Eu nu le'am dat alor mei cadou de ani de zile!
Telefonul suna, Tata: "Va multumesc pentru cadou, o inima am si vi'o daruiesc, va iubesc!"
.............................................................................................................................................
Partea III

- Eu nu mai am plans de 1 an si ceva...si jumatate.
- Eu nu mai pot plange...toate lacrimile mi-au secat.
.............................................................................................................................................
Partea IV

- Hai sa'ti spun cea mai calumea chestie de destin. L'am cunoscut exact dupa 297 de zile de la inceputul anului...stai sa calculez. 31+28+31+30+31+30+31+31+30+...(23)=297, vezi?...de atunci.
- Nu e posibil, e...ma lasa fara cuvinte.
- El nu crede in destin...eu cred ca fiecare om si'l poate face.
.............................................................................................................................................
Partea V

- Cum ar fi sa fie de mana cu fosta? Seamana cu el. Nu...nuu....NUUU! (ma uit insistent, lacrimile imi inunda ochii)
- Kitty! Nu mai juca teatru! (nu e el, el e plecat, TU mi'ai spus ca poate o fi la tratament, el e plecat)
- Este el! (ma bucur pentru simplu fapt ca nu vad). E de mana cu ea.
- Dute de aici, nu e el intelege...nu vezi bine.
- Priveste, se tin de mana, e el cu ea!
.............................................................................................................................................
Partea VI

Ma ridic, inchid ochii si spun:
- Am avut dreptate! Cat am sperat sa nu am! SI AM!
- Ce de cacat...nu...nu merita.
- Ce fac acum? Ce fac?
-  Vrei sa ma duc dupa el?
-  Nuu...nu (in sinea mea Daaa, nu e visul meu)
.............................................................................................................................................
Partea VII

- TU! (privesc in gol...ma stapanesc) Explica-mi, te rog.
- Sunt din nou cu Ea...am realizat ca inca tin la ea!
Tipatul adanc de disparere nu se auzea, nu vroiam sa se auda.
- Ne vedem diseara, vorbim atunci. Nu fi suparata! (se indeparteaza cu pasi scurti)
Ma intorc, tipatul se aude, se arata...dar el e prea departe sa auda, sa vada.
.............................................................................................................................................
Destinul ni'l facem noi...2....5....si acum....7.



Sfarsit!

marți, 9 noiembrie 2010

Discutie...

Partea I
- Priveste cerul ca si cum ar fi ochii cuiva si spune ce vezi.
- Nu mi'am facut transplant de ochi...
- Odata ce iubesti oferi tot ce ai mai de pret...ochii sunt oglinda sufletului.
- Eu am ochii verzi mereu, si toata lumea'mi reproseaza, ca: "ochii verzi niciodata sa nu'i crezi.". D'asta imi place sa arunc vina, atunci cand am ochii verzi, pe natura.
- Dar nu fiecare om e unic? Fiecare lucru e unic fie ca e verde, fie ca e pom, fie ca e albastru, fie ca e cer, fie ca e caprui, fie ca e ciocolata (lion :>)

Partea II
- Priveste soarele ca si cum ar fi inima cuiva si spune ce simti.
- Ca noaptea se stinge.
- Adevarat...dar nu stelele il lumineaza si luna? Totul se leaga intr'o transpunere.

Partea III (Partea I + Partea II)
- Eu nu sunt unic. Eu sunt Mihai, si trebuie sa ies. VORBIM IN OLANDA! :)

luni, 8 noiembrie 2010

Asteptare...

Mi'e teama sa mai inchid ochii. Mi'e teama cu fiecare secunda ca o sa dispari. Mici filme mi se deruleaza in minte si se opresc brusc. Vreau sa te prind de mana si sa te implor sa ramai, sa stai langa mine, sa ma cuprinzi. Dar asta e doar in mintea mea, tu o sa ramai, dar eu disper.
Te astept sa vi. Fiecare autobuz semi'gol imi trezeste murmur...poate vi. Fiecare om care trece mi se pare a fi tu...poate vi. Ma uit la ceas si imi induc falsul gand ca vi...doar 2 minute si esti langa mine; dar trec 2, 10, 20, 40...si tu nu apari. Un sir de lacrimi imi strafulgera obrazul, injurand usor printre dinti cu o durere in suflet.
Stau pe scara si astept sa apari...priviri scurte si rapide in jurul meu sa fiu sigura ca nu treci pe langa mine...o stare de paranoia amestecata cu panica de nu ti se fi intamplat ceva si suspin. Mi'e teama sa nu dispari, mi'e teama sa te pierd, arunc vina pe mine doar pentru a te sti aproape. Un amalgam, de la frica la furie, de la dragoste la ura, de la rai la infern si invers. Zambesc sters si imi spun ca e "OK", rabdarea da piept tuturor problemelor.
Te iubesc prea mult ca sa nu te stiu langa mine, te iubesc prea mult sa stiu ca te dezamagesc, te iubesc prea mult...ca sa nu astept. Tu imi dai speranta, tu ma faci fericita, tu ma completezi... dar tu intarzii.
Apari... incerc sa par afectata ca sa iti dau o lectie de viata, cand defapt sunt cea mai fericita fiinta. Incerci sa explicii cu afirmatii inutile, pe care oricum nu le aud, doar te privesc si urmaresc cu atentie fiecare mic gest pe care il faci. Noi doar stim ca nu putem fi suparati mult unul pe celalalt; ador serile de sinceritate...in care simt ca ma iubesti, ca nu sunt oricine, doar ca sunt "cineva".
Si se intampla ceva...asteptare... .

vineri, 29 octombrie 2010

Noi stergem praful...


Sunt o fata simpla, cel putin asa ma consider. Sunt acea fata care rezolva problemele la matematica si la fizica, care face compunerile la romana si la engleza, care isi tine ochii deschisi la ce e nou. 
El e nou. E acel baiat, care te face face calm, care prin simplitatea lui te deschide. El e deschis, e o antologie de scrieri pe care doar le poti citi, as vrea sa ii scriu, sa'l scriu. El e oaza mult asteptata din desertul neterminat si arid. El are idei exagerate si noi.
Noi stergem praful cu miscari calculate, lente si pasionale, cu o plictiseala apasatoare ce usor se elibereaza . Noua ne bate inima, poate unul pentru altul, as vrea sa cred asta, desi mi'e teama de consecinte.
Noi stergem praful treptat, carpa prafuita atarna in mana mea fara a realiza privirile fulgeratoare pe care incerc sa le ascund.
Tin carpa vrand doar sa o cuprind cu ardoare, dar ma abtin pentru a ascunde sentimentul incatusat in sine.
De ce? Nu stiu... un lucru stiu, inima mea bate pentru a bate alta.
Noi desenam cu markerul arta materiala, fizica, apropiindu'ne, lasand urme translucide in subconstient. Noi lasam urme negre de la marker.
Patul gol se umple de ganduri si umbre, ramane numai praful si urmele de marker. Noi ii suntem actori, jucam un rol secundar.
Picioarele incolacite si dulapul rece,imi trezesc cutremurul si arta devine original. Miscarea fizica se transforma in miscari morale.
Sentimentul de gelozie dispare... sterg praful gandindu'ma "cum ar fi". As vrea sa pot sa'i spun cat de mult il iubesc dar pecetea nu poate fi sparta...nu inca...
Noi stergem praful.