joi, 30 decembrie 2010

Semn de intrebare

Stau pe scaun si ma doare coloana...ma gandesc la neant...respir aerul cald din camera...si imi e dor. Vreau sa ma machez ... imi scot trusa de machiaj din geanta ca si cum as scoate o amintire din miliardele de amintiri amestecate...imi deschid mini-gentuta si scot tot, ca si cum as alege amintirea de dor si as vedea de fiecare data cand mi'a fost dor...aleg pudra cu oglinda 2 in 1...ca si cum as alege'o pe ea care ma inconjoara cu 2 personalitati. Pentru prima data ma dau cu pudra pentru ca vreau sa fac ceva nou...ma uit in oglinda si vad ochii obositi si rosii...in ei vad negura, vad negru....ma gandesc cu atat patos ce sa aleg in continuare si ma hotarasc sa iau creionul negru de ochi sa creez o linie a abisului in sufletul meu. In timp ce linia negra se formeaza ma gandesc la miliarde de lucruri, dar ma linistesc. Un ochi apoi celalalt; simetrie...niciodata nu e cum as vrea...tot trebuie ceva sa fie gresit. Ma las purtata de simetrie pentru cateva secunde suspendate in aer, si realizez ca voi strica mai mult...las creionul jos. Ochi de araboaica...siret dar trist, iubitor dar cu o mica stralucire de durere. Rimelul...negru...plin de perisori mici cu o pasta ciudata...sunt detaliile pe care incerc sa le ascund si sa le accentuez in mintea mea, vreau sa le uit dar ceilalti vad si imi amintesc de ele. Incerc sa nu fac abuz de prea multe detalii...mai multa pasta...deci mai multe probleme. Vreau sa ma inseninez...vreau sa am fard de pleoape alb-roz...o culoare semi-pura...vreau sa imi purific mintea cu non-sensuri. Intind pe pensula mica de 2 ori mai mult praf rozuliu....o parte imi cade o parte ramane apasator. Sterg usor surplusul si micile pete de creion din mintea mea. Linia neagra e usor acoprita de tentele de roz si se sterge lin. Calm total...ma simt frumoasa. Asez toate inapoi unde au fost...imi amintesc de buze...de atingerea buzelor tale, imi pastrez strugurelul ce candva ti'a atins buzele. Am ales din mini-gentuta pe ea si pe el, am nevoie de amndoi pentru a fi tot...imi curat usor buzele crapate de atatea apasari. Aleg o culoare inchisa, pentru ca port doliu; persist cu culoarea mai mult decat deobicei, azi am negura in ochi. Un roz infantil se sacrifica, la fel exagerez. Pun o coala cu culoare pura intre buzele sangerii si las o urma vizibila in subconstient si o culoare suava pe buze...strugurelul mirosind a cirese amare care odata ti'a atins buzele mi le ainge pe ale mele cu o urma de conflict. Din culoarea sangerie a ajuns o culoara pala putin apasatoare...dulce. Un ultim retus de stralucire in intunericul plin de fum si ma opresc. Ma gandesc.

Joc teatru...oare a fost o piesa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu