Semn de intrebare

Stau pe scaun si ma doare coloana...ma gandesc la neant...respir aerul cald din camera...si imi e dor. Vreau sa ma machez ... imi scot trusa de machiaj din geanta ca si cum as scoate o amintire din miliardele de amintiri amestecate...imi deschid mini-gentuta si scot tot, ca si cum as alege amintirea de dor si as vedea de fiecare data cand mi'a fost dor...aleg pudra cu oglinda 2 in 1...ca si cum as alege'o pe ea care ma inconjoara cu 2 personalitati. Pentru prima data ma dau cu pudra pentru ca vreau sa fac ceva nou...ma uit in oglinda si vad ochii obositi si rosii...in ei vad negura, vad negru....ma gandesc cu atat patos ce sa aleg in continuare si ma hotarasc sa iau creionul negru de ochi sa creez o linie a abisului in sufletul meu. In timp ce linia negra se formeaza ma gandesc la miliarde de lucruri, dar ma linistesc. Un ochi apoi celalalt; simetrie...niciodata nu e cum as vrea...tot trebuie ceva sa fie gresit. Ma las purtata de simetrie pentru cateva secunde suspendate in aer, si realizez ca voi strica mai mult...las creionul jos. Ochi de araboaica...siret dar trist, iubitor dar cu o mica stralucire de durere. Rimelul...negru...plin de perisori mici cu o pasta ciudata...sunt detaliile pe care incerc sa le ascund si sa le accentuez in mintea mea, vreau sa le uit dar ceilalti vad si imi amintesc de ele. Incerc sa nu fac abuz de prea multe detalii...mai multa pasta...deci mai multe probleme. Vreau sa ma inseninez...vreau sa am fard de pleoape alb-roz...o culoare semi-pura...vreau sa imi purific mintea cu non-sensuri. Intind pe pensula mica de 2 ori mai mult praf rozuliu....o parte imi cade o parte ramane apasator. Sterg usor surplusul si micile pete de creion din mintea mea. Linia neagra e usor acoprita de tentele de roz si se sterge lin. Calm total...ma simt frumoasa. Asez toate inapoi unde au fost...imi amintesc de buze...de atingerea buzelor tale, imi pastrez strugurelul ce candva ti'a atins buzele. Am ales din mini-gentuta pe ea si pe el, am nevoie de amndoi pentru a fi tot...imi curat usor buzele crapate de atatea apasari. Aleg o culoare inchisa, pentru ca port doliu; persist cu culoarea mai mult decat deobicei, azi am negura in ochi. Un roz infantil se sacrifica, la fel exagerez. Pun o coala cu culoare pura intre buzele sangerii si las o urma vizibila in subconstient si o culoare suava pe buze...strugurelul mirosind a cirese amare care odata ti'a atins buzele mi le ainge pe ale mele cu o urma de conflict. Din culoarea sangerie a ajuns o culoara pala putin apasatoare...dulce. Un ultim retus de stralucire in intunericul plin de fum si ma opresc. Ma gandesc.

Joc teatru...oare a fost o piesa?

De ce?

De ce m'ai sarutat?

1 erai prea drogat?
2 pentru ca vroiai?
3 faci asa si cu alte fete?
4 pentru ca stiai ca asta vreau?
5 pentru ca te'am obligat eu?
6 pentru ca iti era dor?
7 pentru ca imi era mie dor?
8 pentru ca asa ai crezut ca vrem amdoi?
9 pentru a ma determina sa am incredere in tine?
10 pentru ati urma gandul, eu fiind jumatatea gandului tau?
11 pentru ca asta visai sa faci, dar in realitate nu?
12 pentru ca vroiai sa imi demonstrezi ca tu ai grija de mine?
13 ca nu vroiai sa faci asta, dar a fost o lupta intre ganduri?
14 ca ai facut asta pentru a'mi demonstra ca faci orice pentru a ma simti bine?
15 pentru ca iti era dor de buzele unei fete?
16 pentru ca iti era dor de buzele mele?
17 pur si simplu vroiai sa ma ridic si totul sa devina la normal, crezand ca asa ma vei determina sa ma ridic?
18 pentru ca iti era dor sa ma simti aproape?
19 pentru ca iti era dor sa simti o fata aproape?
20 pentru ca vroiai sa imi demonstreiz ca obtii totul?
21 pentru ca vroiai sa vezi daca te sarut inapoi?
22 pentru ca defapt vroiai sa crezi ca faci asta, dar doar intr'o fantezie?
23 pentru a'mi arata ca ti la mine?
24 pentru a'mi arata ca sti ca tin la tine?
25 pentru a'mi trezi dorinta?
26 pentru a'ti trezi propria dorinti, te'ai folosit de scanteia mea?
27 pentru ca asta era un mod de a evada?

 Mii de motive imi ating mintea in cele mai intunecate colturi, dar tu esti in centrul mintii mele.
27 - ziua mea & cifra de destin (527)
27 - cifra ta de destin (297)

Gandul Tau

Imi inclin usor capul pe spate, sub mana ta grea ce deabia il mai sustine. Inchid ochii si visez la ce a fost,  sunt prea concentrata sa’ti simt miscarile,  atingerea ta pe obraz ma trezeste mereu. Ma saruti....dar eu nu te sarut inapoi....as fi vrut atat de mult,  dar nu sunt ....cu fiecare atingere as fi vrut… cu atata ardoare sa'ti cuprind obrajii si sa te sarut,  dar nu...sunt jumatatea gandului tau si  nu pot face asta, desi in subconstientul tau asta vrei sa fac,  iar  in al meu la fel.
De ce ma saruti?
Poate pentru a’mi demonstra ca imi poti oferi siguranta? Pentru a’mi arata ca ti’a fost dor de mine? Pentru faptul ca vroiam asta? Pentru ca pur si simplu vroiai sa ma ridic? Pentru ca....?
Si da,  vei spune:  " esti jumatatea gandului meu,  ar trebui sa sti de ce",  dar iti voi raspunde ferm : "tu nu esti atotstiutor,  nu sti fiecare detaliu,  fiecare lucru din tot,  asa nu stiu nici eu...sau stiu,  dar vreau sa aud,  sa imi intaresc bazele teoriilor mele"
Cu fiecare secunda cu tine in gand ma distrug dar  ma si  reconstruiesc.  Asta e placerea de a sta cu tine,  de a te imbratisa,  de a’ti arata cat de mult te iubesc.  Dar si caramizi cad...cand spui lucruri pe care le asunzi in spatele unor usi inchise.
Nu uita... sunt jumatatea gandului tau...o proiectie a mintii tale...spune’mi daca ma insel si imi retrag tot si o sa dispar...nu mintii  doar pentru a ma tine apoape,  desi n’ai putea mintii ca de asta ma ti aproape.
Un lucru nu ai inteles...eu voi fi mereu acolo...fie material,  fie in mintea ta. Te iubesc prea mult sa imi dau drumul din imbratisare, imi e teama de asta pentru a nu te pierde,  te vreau in siguranta in gandul meu.
Inca o data nu uita...citesc hieroglifele din subconstientul tau pe care numai tu le sti a le descifra foarte bine, iar  eu pentru a afla ma chinui si cu fiecare reusita, un pas mai aproape.
Gandul tau...

Drog

"Esti ca un drog. La inceput am avut senzatia de euforie, de abandon total. Apoi a 2'a zi, am vrut mai mult. Inca nu era un viciu, dar imi placea senzatia si imi imaginam ca o pot tine sub control. Ma gandesc la el 2 minute si uit de el 3 ore.
 In scurt timp m'am obisnuit cu el si am inceput sa fiu complet dependenta de el. Acum ma gandesc la el 3 ore si il uit 2 minute. Daca el nu e langa mine, incerc aceleasi senzatii ca la un drog obisnuit, cand nu'mi obtin drogul. In acest moment, asa cum drogatii fura si mint ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si eu sunt dispusa sa fac orice pentru el."
"Ma simteam broasca raioasa si tu ma transformasei in printesa, cum ai plecat am redevenit broasca raioasa."
De ce ai ascuns infernul in miezul paradisului? De ce iti baricadezi inima in spatele unor ziduri betonate?
Stiu ca dragostea defapt e doar un pod peste o apa tulbure, la capetele podului stam noi. La cea mai mica furtuna, caramizile incep sa cada si la un moment dat podul se darama, dragostea dispare. Exista cateva posibilitati insa... sa reconstruiti impreuna podul, sa fugiti unul de altul sau unul dintre voi sa innoate  in apa tulbure cu riscul de a se inneca. Asta am facut eu si m'am innecat, inca imi innec amarul intr'o ceasca de cafea in mana si tigara in cealalta privind spectatoare la lumea inconjuratoare; inchid ochii respir si ma linistesc, apoi ii deschid iar si privesc minuntata spre lumea care trece pe langa mine involuntar. Pana si tu treci, si te privesc cu atata dor ascuns, si cu lacrimi in ochi. Vreau sa te strang in brate sa las ceasca sa sting tigara si sa ma apropii cu pasi marunti sa te strang sa'ti simt inima batanand langa a mea.
Inima mea bate pentru a bate a ta, e singurul motiv pentru care pur si simplu nu mi'o smulg si nu o arunc in mare.


Te iubesc! <3

Amalgam

Deschid ochii si te privesc cu irisul obosit si plin de griji,

Ochi injectati de nervuri ce clipesc si se lumineaza

nu vad decat lumina goala, si intuneric plin de inteles

ce se contopesc in griuri greu de inteles

Privesc cu dezgust in oglinda manjita de stropii sariti

Ma gandesc la tine pasare Pheonix cu a ta dorinta

la tine, tu ce renasti zbatandute dupa firul de viata din cenusa udata de lacrimile celor morti,

numai ca sa mori si tu ca ei in lacrimi de sfarsit

Nu uita ca si lacrimile celor morti amare sunt

Intr'un amalgam de stari, tu te distrugi

nu ma distrug, ci caut izbavire

izbavire in lacrimi si cenusa caci doar ele au raspunsuri ce le caut

Priveste'mi dosul palmei si negura din ochi, priveste'mi unghiile si ranile din suflet

Pasare Pheonix care arzi din propria'ti cenusa pentru a renaste, te sacrifici

eu nu ard ci ma inec in cenusa lumii

ce se mareste necontenit

Iubitule...deschide ochii priveste'ma, priveste'te, priveste'ne

Cutia de chibrituri se ingusteaza si urlu in sufletul meu

iar eu ingan in urletele tale

vorbe de dorinti si de visare

Cuprinde'ma...imbratiseaza'ma...saruta'ma

Mi'e dor, si vise se spulbera in focul de amintiri

visele se ard in dorinti profane ce ne consuma

si ne sfarteca esenta in parti disparate ce se uita in eter

Mi te darui in ale mele brate si visezi la vise nesigure

As vrea sa iti soptesc, as vrea sa te ating, as vrea sa te iubesc

dorintele tale ma omoara, soaptele ma mutileaza

dragostea ma transforma in cenusa

Vocea'mi ragusita te adoarme si te atrage in plasa cosmarului etern

Iad cu focuri aprinse si suflete pisate, iris rosu...

si devin nimic

Deschid ochiii...Realitate

 Pretendent Luciferic & Kitty

Manifest II

Totul decurge normal...aceleasi dimineti matinale, aceeasi graba, acelasi zambet, pana realizez ca totul este scrum. Un disper se aseaza acolo unde candva era un zambet larg de fericire. Imi privesc ochii injectati de tristete in oglinda manjita de stropii nevinovati sariti de pe mainile mele.
Deschid ochii larg si ma privesc cu dezgust, muscandu'mi buzele pentru a nu plange, ma inchid in mine pentru o secunda. Sunt aceeasi fata cu aceleasi conceptii cu radacini de mii de metri, incerc sa inchid ochii si atunci te pot vedea, dar e o imagine de cateva secunde si dispari iar, si iar suspin usor pentru a nu auzi oglinda durerea mea.
Am uitat de mine, m'am pierdut intr'o zare de mult apusa, te vreau aproape, ma gandesc cum ar fi sa fi din nou al meu, dar nu mai sunt atat de sigura ca mai vreau sa vi, vreau ca amnezia mea totala sa imi stearga durerea si sa imi pastreze amintirile.
Sfarsitul a venit fara de veste...priveste'ma iubitule te rog, tine'ma de mana te rog, saruta'ma te rog, nu pleca....nu pleca...sufletul imi urla in piept, si tu nici macar nu il auzi...dar vocea ta, de pasare Pheonix care arzi in propria'ti cenusa pentru a renaste, te sacrifici si imi soptesti ca totul e bine, imi spui sa incid ochii sa respir adanc si sa iti daruiesc clipele pe care le'am pentrecut cu el, clipele mult iubite pe care le detest...clipele pe care vreau sa le retraiesc, clipele noastre.
Am avut incredere, te'am iubit dar pasarea Pheonix imi spune "ai fost o proasta".

Manifest...

Partea I

- Buna, ce faci?
- Uite fara chef, merg la scoala.
- Nici eu nu am chef de scoala, facem ceva?
.............................................................................................................................................

Partea II

- Ce ai acolo?
- Un cadou pentru tata...a fost ziua lui (o inima prinsa in bolduri, credinta si vorbe) ("Pentru ca suntem lefteri si pentru ca Te Iubim").
- Ce calumea! Eu nu le'am dat alor mei cadou de ani de zile!
Telefonul suna, Tata: "Va multumesc pentru cadou, o inima am si vi'o daruiesc, va iubesc!"
.............................................................................................................................................

Partea III

- Eu nu mai am plans de 1 an si ceva...si jumatate.
- Eu nu mai pot plange...toate lacrimile mi-au secat.
.............................................................................................................................................

Partea IV

- Hai sa'ti spun cea mai calumea chestie de destin. L'am cunoscut exact dupa 297 de zile de la inceputul anului...stai sa calculez. 31+28+31+30+31+30+31+31+30+...(23)=297, vezi?...de atunci.
- Nu e posibil, e...ma lasa fara cuvinte.
- El nu crede in destin...eu cred ca fiecare om si'l poate face.
.............................................................................................................................................

Partea V

- Cum ar fi sa fie de mana cu fosta? Seamana cu el. Nu...nuu....NUUU! (ma uit insistent, lacrimile imi inunda ochii)
- Kitty! Nu mai juca teatru! (nu e el, el e plecat, TU mi'ai spus ca poate o fi la tratament, el e plecat)
- Este el! (ma bucur pentru simplu fapt ca nu vad). E de mana cu ea.
- Dute de aici, nu e el intelege...nu vezi bine.
- Priveste, se tin de mana, e el cu ea!
.............................................................................................................................................

Partea VI

Ma ridic, inchid ochii si spun:
- Am avut dreptate! Cat am sperat sa nu am! SI AM!
- Ce de cacat...nu...nu merita.
- Ce fac acum? Ce fac?
-  Vrei sa ma duc dupa el?
-  Nuu...nu (in sinea mea Daaa, nu e visul meu)
.............................................................................................................................................

Partea VII

- TU! (privesc in gol...ma stapanesc) Explica-mi, te rog.
- Sunt din nou cu Ea...am realizat ca inca tin la ea!
Tipatul adanc de disparere nu se auzea, nu vroiam sa se auda.
- Ne vedem diseara, vorbim atunci. Nu fi suparata! (se indeparteaza cu pasi scurti)
Ma intorc, tipatul se aude, se arata...dar el e prea departe sa auda, sa vada.
.............................................................................................................................................

Destinul ni'l facem noi...2....5....si acum....7.

Sfarsit!

Discutie...

Partea I
- Priveste cerul ca si cum ar fi ochii cuiva si spune ce vezi.
- Nu mi'am facut transplant de ochi...
- Odata ce iubesti oferi tot ce ai mai de pret...ochii sunt oglinda sufletului.
- Eu am ochii verzi mereu, si toata lumea'mi reproseaza, ca: "ochii verzi niciodata sa nu'i crezi.". D'asta imi place sa arunc vina, atunci cand am ochii verzi, pe natura.
- Dar nu fiecare om e unic? Fiecare lucru e unic fie ca e verde, fie ca e pom, fie ca e albastru, fie ca e cer, fie ca e caprui, fie ca e ciocolata (lion :>)

Partea II
- Priveste soarele ca si cum ar fi inima cuiva si spune ce simti.
- Ca noaptea se stinge.
- Adevarat...dar nu stelele il lumineaza si luna? Totul se leaga intr'o transpunere.

Partea III (Partea I + Partea II)
- Eu nu sunt unic. Eu sunt Mihai, si trebuie sa ies. VORBIM IN OLANDA! :)

Asteptare...

Mi'e teama sa mai inchid ochii. Mi'e teama cu fiecare secunda ca o sa dispari. Mici filme mi se deruleaza in minte si se opresc brusc. Vreau sa te prind de mana si sa te implor sa ramai, sa stai langa mine, sa ma cuprinzi. Dar asta e doar in mintea mea, tu o sa ramai, dar eu disper.
Te astept sa vi. Fiecare autobuz semi'gol imi trezeste murmur...poate vi. Fiecare om care trece mi se pare a fi tu...poate vi. Ma uit la ceas si imi induc falsul gand ca vi...doar 2 minute si esti langa mine; dar trec 2, 10, 20, 40...si tu nu apari. Un sir de lacrimi imi strafulgera obrazul, injurand usor printre dinti cu o durere in suflet.
Stau pe scara si astept sa apari...priviri scurte si rapide in jurul meu sa fiu sigura ca nu treci pe langa mine...o stare de paranoia amestecata cu panica de nu ti se fi intamplat ceva si suspin. Mi'e teama sa nu dispari, mi'e teama sa te pierd, arunc vina pe mine doar pentru a te sti aproape. Un amalgam, de la frica la furie, de la dragoste la ura, de la rai la infern si invers. Zambesc sters si imi spun ca e "OK", rabdarea da piept tuturor problemelor.
Te iubesc prea mult ca sa nu te stiu langa mine, te iubesc prea mult sa stiu ca te dezamagesc, te iubesc prea mult...ca sa nu astept. Tu imi dai speranta, tu ma faci fericita, tu ma completezi... dar tu intarzii.
Apari... incerc sa par afectata ca sa iti dau o lectie de viata, cand defapt sunt cea mai fericita fiinta. Incerci sa explicii cu afirmatii inutile, pe care oricum nu le aud, doar te privesc si urmaresc cu atentie fiecare mic gest pe care il faci. Noi doar stim ca nu putem fi suparati mult unul pe celalalt; ador serile de sinceritate...in care simt ca ma iubesti, ca nu sunt oricine, doar ca sunt "cineva".
Si se intampla ceva...asteptare... .

Noi stergem praful...

Sunt o fata simpla, cel putin asa ma consider. Sunt acea fata care rezolva problemele la matematica si la fizica, care face compunerile la romana si la engleza, care isi tine ochii deschisi la ce e nou. 

El e nou. E acel baiat, care te face face calm, care prin simplitatea lui te deschide. El e deschis, e o antologie de scrieri pe care doar le poti citi, as vrea sa ii scriu, sa'l scriu. El e oaza mult asteptata din desertul neterminat si arid. El are idei exagerate si noi.

Noi stergem praful cu miscari calculate, lente si pasionale, cu o plictiseala apasatoare ce usor se elibereaza . Noua ne bate inima, poate unul pentru altul, as vrea sa cred asta, desi mi'e teama de consecinte.

Noi stergem praful treptat, carpa prafuita atarna in mana mea fara a realiza privirile fulgeratoare pe care incerc sa le ascund.

Tin carpa vrand doar sa o cuprind cu ardoare, dar ma abtin pentru a ascunde sentimentul incatusat in sine.

De ce? Nu stiu... un lucru stiu, inima mea bate pentru a bate alta.

Noi desenam cu markerul arta materiala, fizica, apropiindu'ne, lasand urme translucide in subconstient. Noi lasam urme negre de la marker.

Patul gol se umple de ganduri si umbre, ramane numai praful si urmele de marker. Noi ii suntem actori, jucam un rol secundar.

Picioarele incolacite si dulapul rece,imi trezesc cutremurul si arta devine original. Miscarea fizica se transforma in miscari morale.

Sentimentul de gelozie dispare... sterg praful gandindu'ma "cum ar fi". As vrea sa pot sa'i spun cat de mult il iubesc dar pecetea nu poate fi sparta...nu inca...

Noi stergem praful.