Asteptare...

Mi'e teama sa mai inchid ochii. Mi'e teama cu fiecare secunda ca o sa dispari. Mici filme mi se deruleaza in minte si se opresc brusc. Vreau sa te prind de mana si sa te implor sa ramai, sa stai langa mine, sa ma cuprinzi. Dar asta e doar in mintea mea, tu o sa ramai, dar eu disper.
Te astept sa vi. Fiecare autobuz semi'gol imi trezeste murmur...poate vi. Fiecare om care trece mi se pare a fi tu...poate vi. Ma uit la ceas si imi induc falsul gand ca vi...doar 2 minute si esti langa mine; dar trec 2, 10, 20, 40...si tu nu apari. Un sir de lacrimi imi strafulgera obrazul, injurand usor printre dinti cu o durere in suflet.
Stau pe scara si astept sa apari...priviri scurte si rapide in jurul meu sa fiu sigura ca nu treci pe langa mine...o stare de paranoia amestecata cu panica de nu ti se fi intamplat ceva si suspin. Mi'e teama sa nu dispari, mi'e teama sa te pierd, arunc vina pe mine doar pentru a te sti aproape. Un amalgam, de la frica la furie, de la dragoste la ura, de la rai la infern si invers. Zambesc sters si imi spun ca e "OK", rabdarea da piept tuturor problemelor.
Te iubesc prea mult ca sa nu te stiu langa mine, te iubesc prea mult sa stiu ca te dezamagesc, te iubesc prea mult...ca sa nu astept. Tu imi dai speranta, tu ma faci fericita, tu ma completezi... dar tu intarzii.
Apari... incerc sa par afectata ca sa iti dau o lectie de viata, cand defapt sunt cea mai fericita fiinta. Incerci sa explicii cu afirmatii inutile, pe care oricum nu le aud, doar te privesc si urmaresc cu atentie fiecare mic gest pe care il faci. Noi doar stim ca nu putem fi suparati mult unul pe celalalt; ador serile de sinceritate...in care simt ca ma iubesti, ca nu sunt oricine, doar ca sunt "cineva".
Si se intampla ceva...asteptare... .