Creatie

Sincer?... nici nu stiu de ce mi'am denumit "capodopera" creatie. M'am aruncat cu capul inainte cautand adevarul. Stau intinsa pe spate, il ascult pe el cum canta la chitara, un cantec trist. Imi intorc obrazul de la privirea ta, esti inutil. Incerc sa'mi dau in cap cu problme inutile in locul zambetului pe care ar trebui sa'l am necontenit. Sincer? Am mintit. Stau intinsa pe spate, imi curg lacrimi, SUNT inutila. Imi intorc obrazul de la prvirea ta, sunt inutila. Imi e dor si doare. Hai intreaba'ma de ce? Nu stiu. Stiu ca mi'e dor de tine si ca doare... ce? nu stiu. Esti nou in viata mea, esti un tanc blindat rusesc in viata mea. Destul de puternic sa imi sfarame zidurile, dar eu am strategii mai ample si mai complexe. O sa te prind intr'o ambuscada. Nu te voi rani prea rau, ci doar o sa'ti ofer un sarut. Cateodata mi'as dori sa fie totul asa de simplu, cateodata as dori sa mearga totul asa cum vreau eu, dar ador totul asa cum este, desi stiu ca la urmatoarea abatere voi fi doborata.Sper sa nu mai fiu experimentul nimanui, sper sa ma pot ridica singura, sper sa nu pleci. Ati abandonat in desert, fara apa, fara mancare, fara nimeni, ati lasat suflete ratacite intr'un ocean de nisip fara sa va pese macar un pic de ruinele cladirilor topite de fosforul scuipat de voi. Ati pornit razboiul cu sufletul lor, aproape le'ati distrus, dar inca raman in picioare, inca putin. Un razboi aspru, rece cu un fundal destinat distrugerii: cladiri daramate, omeni tipand fara ca nimeni sa'i auda decat eu. Toti sunt unul si unul sunt toti. Nu mai distrugeti, construiti. Construiti ceea ce ati distrus.