vineri, 29 octombrie 2010

Noi stergem praful...


Sunt o fata simpla, cel putin asa ma consider. Sunt acea fata care rezolva problemele la matematica si la fizica, care face compunerile la romana si la engleza, care isi tine ochii deschisi la ce e nou. 
El e nou. E acel baiat, care te face face calm, care prin simplitatea lui te deschide. El e deschis, e o antologie de scrieri pe care doar le poti citi, as vrea sa ii scriu, sa'l scriu. El e oaza mult asteptata din desertul neterminat si arid. El are idei exagerate si noi.
Noi stergem praful cu miscari calculate, lente si pasionale, cu o plictiseala apasatoare ce usor se elibereaza . Noua ne bate inima, poate unul pentru altul, as vrea sa cred asta, desi mi'e teama de consecinte.
Noi stergem praful treptat, carpa prafuita atarna in mana mea fara a realiza privirile fulgeratoare pe care incerc sa le ascund.
Tin carpa vrand doar sa o cuprind cu ardoare, dar ma abtin pentru a ascunde sentimentul incatusat in sine.
De ce? Nu stiu... un lucru stiu, inima mea bate pentru a bate alta.
Noi desenam cu markerul arta materiala, fizica, apropiindu'ne, lasand urme translucide in subconstient. Noi lasam urme negre de la marker.
Patul gol se umple de ganduri si umbre, ramane numai praful si urmele de marker. Noi ii suntem actori, jucam un rol secundar.
Picioarele incolacite si dulapul rece,imi trezesc cutremurul si arta devine original. Miscarea fizica se transforma in miscari morale.
Sentimentul de gelozie dispare... sterg praful gandindu'ma "cum ar fi". As vrea sa pot sa'i spun cat de mult il iubesc dar pecetea nu poate fi sparta...nu inca...
Noi stergem praful.

Un comentariu: