Manifest II

Totul decurge normal...aceleasi dimineti matinale, aceeasi graba, acelasi zambet, pana realizez ca totul este scrum. Un disper se aseaza acolo unde candva era un zambet larg de fericire. Imi privesc ochii injectati de tristete in oglinda manjita de stropii nevinovati sariti de pe mainile mele.
Deschid ochii larg si ma privesc cu dezgust, muscandu'mi buzele pentru a nu plange, ma inchid in mine pentru o secunda. Sunt aceeasi fata cu aceleasi conceptii cu radacini de mii de metri, incerc sa inchid ochii si atunci te pot vedea, dar e o imagine de cateva secunde si dispari iar, si iar suspin usor pentru a nu auzi oglinda durerea mea.
Am uitat de mine, m'am pierdut intr'o zare de mult apusa, te vreau aproape, ma gandesc cum ar fi sa fi din nou al meu, dar nu mai sunt atat de sigura ca mai vreau sa vi, vreau ca amnezia mea totala sa imi stearga durerea si sa imi pastreze amintirile.
Sfarsitul a venit fara de veste...priveste'ma iubitule te rog, tine'ma de mana te rog, saruta'ma te rog, nu pleca....nu pleca...sufletul imi urla in piept, si tu nici macar nu il auzi...dar vocea ta, de pasare Pheonix care arzi in propria'ti cenusa pentru a renaste, te sacrifici si imi soptesti ca totul e bine, imi spui sa incid ochii sa respir adanc si sa iti daruiesc clipele pe care le'am pentrecut cu el, clipele mult iubite pe care le detest...clipele pe care vreau sa le retraiesc, clipele noastre.
Am avut incredere, te'am iubit dar pasarea Pheonix imi spune "ai fost o proasta".

Manifest...

Partea I

- Buna, ce faci?
- Uite fara chef, merg la scoala.
- Nici eu nu am chef de scoala, facem ceva?
.............................................................................................................................................

Partea II

- Ce ai acolo?
- Un cadou pentru tata...a fost ziua lui (o inima prinsa in bolduri, credinta si vorbe) ("Pentru ca suntem lefteri si pentru ca Te Iubim").
- Ce calumea! Eu nu le'am dat alor mei cadou de ani de zile!
Telefonul suna, Tata: "Va multumesc pentru cadou, o inima am si vi'o daruiesc, va iubesc!"
.............................................................................................................................................

Partea III

- Eu nu mai am plans de 1 an si ceva...si jumatate.
- Eu nu mai pot plange...toate lacrimile mi-au secat.
.............................................................................................................................................

Partea IV

- Hai sa'ti spun cea mai calumea chestie de destin. L'am cunoscut exact dupa 297 de zile de la inceputul anului...stai sa calculez. 31+28+31+30+31+30+31+31+30+...(23)=297, vezi?...de atunci.
- Nu e posibil, e...ma lasa fara cuvinte.
- El nu crede in destin...eu cred ca fiecare om si'l poate face.
.............................................................................................................................................

Partea V

- Cum ar fi sa fie de mana cu fosta? Seamana cu el. Nu...nuu....NUUU! (ma uit insistent, lacrimile imi inunda ochii)
- Kitty! Nu mai juca teatru! (nu e el, el e plecat, TU mi'ai spus ca poate o fi la tratament, el e plecat)
- Este el! (ma bucur pentru simplu fapt ca nu vad). E de mana cu ea.
- Dute de aici, nu e el intelege...nu vezi bine.
- Priveste, se tin de mana, e el cu ea!
.............................................................................................................................................

Partea VI

Ma ridic, inchid ochii si spun:
- Am avut dreptate! Cat am sperat sa nu am! SI AM!
- Ce de cacat...nu...nu merita.
- Ce fac acum? Ce fac?
-  Vrei sa ma duc dupa el?
-  Nuu...nu (in sinea mea Daaa, nu e visul meu)
.............................................................................................................................................

Partea VII

- TU! (privesc in gol...ma stapanesc) Explica-mi, te rog.
- Sunt din nou cu Ea...am realizat ca inca tin la ea!
Tipatul adanc de disparere nu se auzea, nu vroiam sa se auda.
- Ne vedem diseara, vorbim atunci. Nu fi suparata! (se indeparteaza cu pasi scurti)
Ma intorc, tipatul se aude, se arata...dar el e prea departe sa auda, sa vada.
.............................................................................................................................................

Destinul ni'l facem noi...2....5....si acum....7.

Sfarsit!

Discutie...

Partea I
- Priveste cerul ca si cum ar fi ochii cuiva si spune ce vezi.
- Nu mi'am facut transplant de ochi...
- Odata ce iubesti oferi tot ce ai mai de pret...ochii sunt oglinda sufletului.
- Eu am ochii verzi mereu, si toata lumea'mi reproseaza, ca: "ochii verzi niciodata sa nu'i crezi.". D'asta imi place sa arunc vina, atunci cand am ochii verzi, pe natura.
- Dar nu fiecare om e unic? Fiecare lucru e unic fie ca e verde, fie ca e pom, fie ca e albastru, fie ca e cer, fie ca e caprui, fie ca e ciocolata (lion :>)

Partea II
- Priveste soarele ca si cum ar fi inima cuiva si spune ce simti.
- Ca noaptea se stinge.
- Adevarat...dar nu stelele il lumineaza si luna? Totul se leaga intr'o transpunere.

Partea III (Partea I + Partea II)
- Eu nu sunt unic. Eu sunt Mihai, si trebuie sa ies. VORBIM IN OLANDA! :)

Asteptare...

Mi'e teama sa mai inchid ochii. Mi'e teama cu fiecare secunda ca o sa dispari. Mici filme mi se deruleaza in minte si se opresc brusc. Vreau sa te prind de mana si sa te implor sa ramai, sa stai langa mine, sa ma cuprinzi. Dar asta e doar in mintea mea, tu o sa ramai, dar eu disper.
Te astept sa vi. Fiecare autobuz semi'gol imi trezeste murmur...poate vi. Fiecare om care trece mi se pare a fi tu...poate vi. Ma uit la ceas si imi induc falsul gand ca vi...doar 2 minute si esti langa mine; dar trec 2, 10, 20, 40...si tu nu apari. Un sir de lacrimi imi strafulgera obrazul, injurand usor printre dinti cu o durere in suflet.
Stau pe scara si astept sa apari...priviri scurte si rapide in jurul meu sa fiu sigura ca nu treci pe langa mine...o stare de paranoia amestecata cu panica de nu ti se fi intamplat ceva si suspin. Mi'e teama sa nu dispari, mi'e teama sa te pierd, arunc vina pe mine doar pentru a te sti aproape. Un amalgam, de la frica la furie, de la dragoste la ura, de la rai la infern si invers. Zambesc sters si imi spun ca e "OK", rabdarea da piept tuturor problemelor.
Te iubesc prea mult ca sa nu te stiu langa mine, te iubesc prea mult sa stiu ca te dezamagesc, te iubesc prea mult...ca sa nu astept. Tu imi dai speranta, tu ma faci fericita, tu ma completezi... dar tu intarzii.
Apari... incerc sa par afectata ca sa iti dau o lectie de viata, cand defapt sunt cea mai fericita fiinta. Incerci sa explicii cu afirmatii inutile, pe care oricum nu le aud, doar te privesc si urmaresc cu atentie fiecare mic gest pe care il faci. Noi doar stim ca nu putem fi suparati mult unul pe celalalt; ador serile de sinceritate...in care simt ca ma iubesti, ca nu sunt oricine, doar ca sunt "cineva".
Si se intampla ceva...asteptare... .