Scrisoare catre cititor

Imi calc pe orgoliu si te salut micule scriitor. As vrea sa iti spun cat respect incape intr'un neuron, dar ma blochez. Crezi ca daca te comercializezi cu scrierile tale esti tare, prostii. Te inseli, nu o sa fi cu nimic mai bun decat un blackout in minunata noastra memorie. Dragule cititor iti sunt recunoscatoare pentru cele 10 secunde pierdute din viata cu clicku' vietii pe linku de la status sau de pe orice site, so iti multumesc si te invit sa citesti un mic monolog.

Uitati'va la voi...totul vi se pare greu, dar daca ati privi doar spectatori ati avea solutii la toate problemele celorlalti. Incercati sa va puneti in locul lor, sincer nu veti putea...putini reusesc...doar cei care lasa orgoliul si egoismul la o parte...incercati doar sa iesiti invingatori dar cu scopul de ai ajuta pe ceilalti...voi vreti sa demonstrati cat de bun sunteti...e doar o problema de timp pana cand veti realiza asta si atunci va fi prea tarziu...lasati problemele in van crezand ca vor trece de la sine dar vor ramane si se vor agrava...putini dintre voi vor avea curajul sa infrunte problemele...nu e vina voastra, stiu, e a parintilor si a societatii in care traiti...voi nu vedeti ca toti vor sa mergeti pe tipar?...toti vor sa fiti niste roboti...fara un strop de libertate nu veti reusii...incercati sa iesiti dar nu pentru reusita voastra ci pentru cei de langa voi...ei nu va vor asculta, vor profita de bunatatea si inteligenta voastra, si va vor indoctrina. Nu va credeti inutili, nu renuntati fara sa luptati...va fi greu dar ca trebui sa mergeti cu capul sus...dati'le clasa, aratati'le ca mintea voastra nu are colturi, aratati'le ca sunteti cu mult mai buni decat sunt ei...nu va intristati la cuvintele mele, doar memorati'le...luptati si veti reusi si veti fi cu mult mai buni.

Teama

Camera e goala. Sufletul e gol si el. Te vad, te aud dar...nu te simt. Ura imi creste in vene, pulseaza. Intr'un amalgam de sentimente induse si inutile...ura, dragoste, nepasare, egoism...tu esti in centru problemelor inexistente. Te zbati, din camasa de forta mult prea stransa, iti rupi toate sentimentele, dar sufletul ramane, se ridica in universul paralel creeat de mine. Urli, prin ceea ce numesti inima incatusata, iti rupi toate cuvintele, dar sufletul ramane, se ridica in lumea creeata de mine. Zambesti, ura iti surade din interiorul abisului de negura, iti rupi dragostea, dar sufletul ramane, se ridica in lumea creeata de mine.
Traiesti intr'o lume construita de mine, cu imperfectiunile tale si legile mele care te dezorienteaza si te mint. As vrea sa ma mint dar, cu fiecare rasuflare ma apasa tot. As vrea sa te tin aproape, as vrea sa te cuprind intr'o imbratisare. Ti'e teama, cu un ochi rece ma ignori.
Mi'am proiectat lumea in cele mai intunecate colturi ale mintii, cladiri pe jumatate daramate de urletele mele ce te distrug, rauri insangerate de rubinul lichid din inima sfasiata, oameni mutilati pe viata de privirile pline de ura.
Caractere pline de egoism, indiferenta, ura, nepasare imi intra pe sub piele. Picaturi de sange imi curg din ochi, un portal catre sufletul ce plange necontenit. Ma inchid in mine pentru a pastra raurile, pentru a te pastra in lumea mea plina de urmele razboiului...urme de fosfor ce se ridica in vapori toxici ce ii inhalezi. Te pierzi printre daramaturile, cadavrele lumii mele. Esti singur...intr'o lume goala, plina de non'sensuri, te temi...te afli in lumea mea.
Doar un lucru e cert, un lucru imi tine lumea si colapsul total se amana...te iubesc!